Un gard viu se tunde corect atunci când este tăiat ușor trapezoidal, mai lat la bază decât în vârf, și doar în perioadele în care planta nu este stresată și păsările nu cuibăresc în el. Tăierea la timp, făcută cu unelte ascuțite, face gardul des, uniform și sănătos pe tot parcursul anului.
Mulți proprietari își tund gardul cu ochiul, în ziua în care au timp, și apoi se miră că pe jos rămân goluri, iar vârful se ofilește. Problema nu vine de la plantă, ci de la momentul și de la forma aleasă. Câteva reguli simple te scutesc de refacerea gardului după cinci ani.
Când se tunde un gard viu?
Momentul depinde de tipul de plantă. Gardurile din foioase, cum sunt carpenul, ligustrul sau forsithia, se pot tunde de două ori pe an: o tăiere mai severă la finalul iernii, înainte de pornirea vegetației, și o tăiere de întreținere la mijlocul verii. Gardurile din conifere, de exemplu tuia sau chiparos, se tund mai rar, de obicei o dată sau de două ori pe an, între primăvară și începutul toamnei.
Evită tăierea în plină caniculă, când frunzele arse de soare se pot pârli pe marginile proaspăt tăiate, și în perioada de îngheț puternic, pentru că ramurile tăiate nu se cicatrizează. Multe păsări își fac cuiburi în gardurile vii între primăvară și mijlocul verii, așa că verifică atent înainte de a începe și amână lucrarea dacă găsești un cuib ocupat.
Ce unelte alegi pentru un gard viu?
Alegerea depinde de lungimea gardului și de grosimea ramurilor. Pentru un gard mic, de câțiva metri, o foarfecă manuală de gard viu este suficientă și te lasă să controlezi tăietura. Pentru zece metri sau mai mult, o motofoarfecă electrică sau pe acumulator economisește timp și reduce oboseala brațelor. Cele cu motor termic au autonomie mare, dar sunt mai grele și mai zgomotoase.
- Foarfecă manuală: tăieturi precise, potrivită pentru modelat și pentru garduri mici.
- Motofoarfecă pe acumulator: bună pentru garduri medii, fără cablu și fără carburant.
- Secator sau foarfecă de ramuri: pentru lăstarii mai groși de un centimetru, pe care lama motofoarfecii îi sfâșie.
- Echipament de protecție: mănuși, ochelari și, la motofoarfecă, urechi protejate.
Lamele trebuie să fie ascuțite și lubrifiate. O lamă tocită rupe frunzele în loc să le taie, iar marginile se brunifică și devin poartă de intrare pentru boli.
Cum tunzi pas cu pas, ca gardul să rămână des?
- Întinde o sfoară între două țăruși, la înălțimea dorită, ca reper pentru linia de sus.
- Începe cu fețele laterale, de jos în sus, cu lama ținută aproape paralel cu gardul.
- Dă gardului o formă ușor trapezoidală: partea de jos mai lată cu 5–10 centimetri pe fiecare parte decât vârful.
- Taie partea de sus ultima, urmărind sfoara.
- Strânge resturile de pe sol și trece cu grebla, ca să nu se formeze o pătură umedă la baza plantelor.
Forma trapezoidală are un rost clar: lumina trebuie să ajungă și la ramurile de jos. Dacă gardul este mai lat sus decât jos, partea inferioară rămâne în umbră, se golește de frunze, iar gardul pare gol la bază. Același principiu se aplică la toate formele; chiar și cele rotunjite au nevoie ca umbra să nu prindă baza.
Ce faci cu un gard viu neîngrijit sau prea înalt?
Un gard care a crescut prea mult nu se aduce la dimensiunea dorită dintr-o singură tăietură, mai ales la conifere. Tuia și alte conifere nu mai dau lăstari din lemnul vechi lipsit de frunze, așa că o tăiere prea adâncă lasă un gol care nu se mai acoperă. La foioase, situația este mai blândă: carpenul, ligustrul sau paducul pot fi tăiați sever, chiar aproape de sol, iar în doi sau trei ani se refac.
Soluția sigură este tăierea etapizată, câte 15–20 de centimetri pe an, până ajungi la dimensiunea dorită. La un gard foarte vechi, dens și prăfuit, poți tăia o parte a lățimii într-un an și cealaltă parte anul următor. Ai grijă ca după tăierile mai mari să uzi bine plantele și să le hrănești cu un îngrășământ organic.
Cum îngrijești gardul între tăieri?
Un gard sănătos nu se rezumă la foarfecă. Udarea la rădăcină, în perioadele secetoase, este mai importantă decât orice tratament, iar mulciul de coajă de pin sau de compost, pus la baza plantelor, ține umezeala. Dacă ai de gând să replantezi sau să completezi locurile goale, citește despre pregătirea grădinii pentru toamnă și iarnă, pentru că toamna este perioada bună de plantare pentru majoritatea arbuștilor.
Dacă grădina ta este mică, un gard prea înalt o face să pară și mai îngustă și produce umbră pe jumătate din teren. Merită să vezi lista din materialul despre erorile frecvente la amenajarea unei grădini mici, înainte de a alege înălțimea finală.
Un ultim reper practic: dacă gardul tău trebuie tuns de mai mult de trei ori pe an ca să arate bine, planta aleasă este prea vigurosă pentru locul respectiv și merită înlocuită cu una cu creștere mai lentă.
